Sufletul pereche

Ma gandeam initial sa scriu ceea ce cred eu despre ideea de "suflet pereche" dar m-am razgandit imediat ce am inceput sa scriu...De ce? Personal, nu am gasit o definitie pentru cel / cea care ar trebui sa fie sufletul pereche. Oare el/ea trebuie sa gandeasca la fel ca noi, sa simta la fel ca noi ca sa ne fie suflet pereche? Sau dimpotriva, ne gasim sufletul pereche in cele mai nepotrivite imprejurari, persoane? Este acea persoana sufletul pereche?? enervant subiect si plictisitor pentru unii, stiu...

Cu toate acestea, sunt multi care isi dau cu parerea


Thomas Moore: "sufletul pereche este cineva cu care simtim ca avem o legatura profunda, ca si cum comunicarea si comuniunea dintre noi nu ar fi rezultatul eforturilor noastre constiente, ci ale gratiei divine. Acest tip de relatie este atat de important pentru suflet incat sunt multi aceia care au spus ca nu exista nimic mai pretios in viata."

Richard Bach descrie sufletele-pereche astfel:
"Un suflet-pereche este cineva care are un lacat la care se potriveste cheia ta, altfel spus, cheia ta se potriveste in lacatul lui. Cand ne simtim destul de in siguranta pentru a deschide aceste incuietori, iese la iveala adevarata noastra identitate si putem fi pe deplin cine suntem cu adevarat; putem fi iubiti pentru cine suntem si pentru cine credem ca suntem. Fiecare dintre noi ii dezvaluie celuilalt partile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rau in jurul nostru, cu acea persoana suntem in siguranta in paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne impartaseste cele mai profunde aspiratii si cu care ne miscam in aceeasi directie. Daca ne simtim ca doua baloane care se misca impreuna in sus, este foarte posibil sa ne fi gasit persoana potrivita."


Gabriel Garcia Marquez "Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine."

trece vremea...

Am auzit recent ceva care mi s-a parut interesant "Asa cum iti traiesti zilele, in asa fel iti fauresti viata. Nu-ti irosi zilele, pentru ca nu exista nicio zi fara importanta."
Si ma gandesc. De cate ori nu am asteptat oare sa treaca timpul mai repede, sa vina Craciunul sau sa plec in concediu? De cate ori nu mi-am dorit sa treaca zilele de la serviciu si sa vina weekendul?
Am realizat ca intreaga viata este de fapt o mare asteptare. Sa ni se intample ce am visat, sa vina vremuri mai bune, sa ne distram, sa ne relaxam, sa ne vedem cu cei dragi noua. Avem nevoie de ocazii cum este Craciunul sau Pastele ca sa punem mana pe telefon sa ne sunam prietenii, rudele. Tot anul asteptam ocazii sa dam un semn celor din viata noastra.
Pana in clipa cand mi-am dat seama ca de fapt in asteptarea noastra lasam sa treaca vremea...

Reteta de succes a unei zane

Se amesteca 6 oua cu 1 cana de faina, 1 cana de ulei, 1 cana de zahar, 1 varf de cutit de bicarbonat stins in lamaie......se face o mica vraja si gata!
Cu felul asta de prajitura l-a cucerit forever. Zana tot zana ramane.
O ascult cum povesteste si inevitabil ma gandesc: cand mai are timp si de asta? Cum se imparte intre a fi femeie, mama, prietena, iubita, gospodina, angajata, psiholog (al iubitului ei bineinteles, pentru ca noi pe ei trebuie sa ii intelegem tot timpul no matter what)?
In fiecare din noi fetelor se afla o zana...trebuie doar sa o descoperim. Fiecare din noi ne gasim resursele pentru a fi zane din motive variate: iubire, pasiune, nevoia de siguranta langa barbatul care apreciaza zana din noi si lista continua.
Femeile cred ca se simt bine sa fie zane. Chiar daca pentru asta fac vraji nenumarate, nu dorm nopti, sunt mereu pe fuga intre salonul de infrumusetare si servici, mananca putin desi gatesc mult, ofera intelegere si iubire desi ele sunt in permanenta in cautarea fericirii si a intelegerii pe care o ofera no matter what.
Reteta de succes a unei zane este sa fie zana...

P.S dedic aceasta postare Zanei Anne

Sa faca el primul...

"Vreau sa faca el primul...".Am auzit recent lucrul asta spus de o fata. Si nu cred ca este singura care gandeste asa.
Ce anume sa faca el primul probabil ca va intrebati. Ei bine este vorba de primul pas, prima invitatie la cafea, primul sarut si asa mai departe. Se pare ca femeile vor ca el sa fie primul in toate. Ciudat...Sunt o parte care vor ca el sa insele primul. Ca in cazul in care ele sunt primele care inseala sa nu traiasca cu mustrarea de constiinta. Traiesc mai bine cu infrangerea. Probabil cred ca e mai convenabil asa, sa fie el primul.
Si ma intreb. Oare tot asteptandu-l pe cel care va fi primul care sa te invite la o cafea, care sa faca tot ce am scris mai sus, cate ocazii se pierd? Vor fi barbatii oare primii la ceva?
Fara sa generalizam fetelor si fiind sincere cu noi, exista si specimene care sunt "primii". Cu toate astea, cine stie cu adevarat pentru cate alte femei in acelasi timp sunt acesti barbati cei care fac primul pas. Parca ati inceput brusc sa ii agreati mai mult pe cei timizi, nu?
Ce preferati: sa nu faca primul pas sau sa faca primul pas?

Cercul increderii...

Cand incepem o relatie intram fara sa vrem intr-un cerc al increderii.
Vicios sau nu, ne invartim in el. Orice actiune eronata a noastra ne scoate in afara cercului increderii. Algoritmul suna destul de simplu, nu?
Si totusi increderea se formeaza in timp. Cercul increderii se cladeste in ani de ascultare, intelegere, rabdare, reciprocitate.
Urmand algoritmul de mai sus, sa iesi din acest cerc al increderii ar insemna sa supui relatia unui sir de actiuni eronate, consumatoare de nervi pentru cel de langa tine si intr-un final sa te autoexcluzi din cerc. Usor de zis greu de facut.
Cred ca mai degraba preferam sa punem SuperGlue, de fiecare data cand lovim in cercul pe care l-am cladit atata timp...sta in natura noastra a fetelor sa nu putem sa ne desprindem fara sa ne pese...
Si pentru ca ne pasa, se justifica sa ramanem in cerc...nu?

Hello girls

Bine ati venit in cafeneaua discutiilor ca intre fete. Va servesc cu o cafea?
Aici se va servi cafea aburinda insotita de subiecte de discutie care ne plac noua, fetelor. Cafeneaua este deschisa pentru voi 24 de ore din 24. Subiecte de discutie se gasesc - ca doar nu ducem noi fetele lipsa, ramane doar sa va faceti comode si sa va simtiti ca intre prietene.
Ma gandeam recent la planurile mele pe acest an. La lista aceea cu lucruri pe care as vrea sa le fac, lucruri pe care sa nu le mai fac si lucruri pe care trebuie sa le fac. Fie ca avem de slabit 5 kilograme, fie ca ne propunem sa mergem mai des la o plimbare prin parc, fie ca vrem ca anul acesta sa nu mai ratam iesirile in oras cu prietenele noastre, noi toate avem planuri. Dar, la finalul anului, atunci cand analizam ce am reusit sa indeplinim intr-un an intreg cate dintre noi ne respectam "planul"? Gasim oare timp sa avem grija de noi? Eu abia astept sa-mi vad rezultatul, sa vad daca am reusit sa ating ceea ce mi-am propus...nimicuri poate pentru unii, importante pentru mine.